Rost şi rânduială în satul românesc

Eugen D. Neculau conturează pe deplin chipul strămoșilor noștri, ancorați tainic și trainic în Dumnezeu. Lumea satului are o anumită rânduială, oamenii se cinstesc şi se preţuiesc între ei după anumite criterii. Viaţa omului de sat se caracterizează printr-o totală aderare la normele nescrise ale colectivităţii săteşti. Din generaţie în generaţie se transmit şi se respectă tradiţii (adică obiceiuri şi datini) cu fel de fel de uzanţe, ceremonii şi rituri.