LIMBA ROMÂNĂ ÎNTRE IGNORANŢĂ, INDECENŢĂ ŞI AROGANŢĂ

autor: Ilie-Ştefan Rădulescu

Conţinutul cărţii – departe de a fi unul de divertisment – este de o certă gravitate: de a semnala un „sindrom” ce caracterizează, astăzi, o bună  parte a segmentului intelectual al societăţii, atât civile, cât şi politice, româneşti (de la Pleşu la Patapievici, de la Cărtărescu la Alex Ştefănescu, de la Cristoiu la Bichir, de la Predoiu la Băsescu şi Ponta): nerespectarea sau ignorarea a numeroase cerinţe ale limbii literare româneşti, adică a unor norme ortografice, ortoepice, de punctuaţie şi gramaticale...

Cele aproximativ patru sute de tipuri de agrama­tisme (în care se includ, suplimentar, clişeele şi „licenţele” lexicale) nu reprezintă nici „infracţiuni”, nici atentate la onorabilitatea celor amintiţi!... Scuza pe care îmi permit s-o invoc (faţă de eventualii „frustraţi”) este una – mi se pare – fundamentală: respectiv că toate agramatismele comentate (repre­zenta­tive pentru o parte din populaţie) compun, la scară naţională, un tablou extrem de alarmant, ce oglindeşte exigenţa tot mai scăzută a românilor faţă de propria lor limbă, faţă de propria lor carte de vizită...