PROVERBELE ROMÂNILOR DIN ROMÂNIA, BASARABIA, BUCOVINA, UNGARIA, ISTRIA ŞI MACEDONIA

Cititorul de astăzi al Proverbelor românilor, adunate şi publicate între 1895 și 1912, de inginerul Iuliu Zanne, trebuie să-și rememoreze faptul că această monumentală lucrare a fost, alături de colecția „Convorbirilor literare” (1867) și de o hartă a graiurilor românești din spațiul carpato-danubian apărută în „Atlasul lingvistic al spațiului daco-românesc”, publicat de germanul Gustav Weigand în 1909, una dintre piesele din dosarul prin care delegația română de la Conferința de Pace de la Versailles (1919-1920) a susținut existența, astfel recunoscută, a unității etnice, culturale și spirituale a românilor din Vechiul Regat, din Basarabia, Bucovina şi din provinciile supuse atunci Austro-Ungariei, unul din principiile „naționalităților” care au stat la baza constituirii României Mari.